dar de maine..

azi mi-a revenit cheful de bloguiala. azi nu dispun de timp. maine ma razvratesc online cu nervi cat se poate de reali.

si m-am saturat de poezie. bitter mood!

la multi (b)ani!

s-au dus sarbatorile de iarna. trist. de acum nu mai ai nici un motiv sa stai pana la 3 noaptea in hypermarket, in incercarea disperata sa umpli cele 3 carucioare; nici o justificare ca sa mananci pana-ti pocnesc toate matzele si sa ciocnesti pahar dupa pahar, pana se da peste cap alcoolemia in sange. dar nu e totul pierdut. domnisoricilor, pe tocuri, fiti gata, START! acum este momentul sa va inghesuiti in mall-uri, sa va dati coate, sa va etalati toaletele cele mai frumoase si sa va evidentiati calitatile deosebite in ale tocatului de bani pe tzoale cu termen de valabilitate expirat. este unica sansa sa nu mai dati o avere pe rochitzuri si tocutzuri, ci doar jumate. asta daca tsunami-ul Craciunului si revelionului, cu ale lui tzoale noi, vacante prin tarile calde sau mai putin calde, cadouri peste cadouri, v-a mai lasat ceva prin buzunare. sau daca valurile de carnati si cozonaci n-au lasat urme de necuprins in masura xs.

asadar.. ce se face la un inceput de an? domnisoricile pun osul la treaba pe la salile de fitness din mall, iar domnii cu capul pe umeri isi pun mintea la treaba, sa mai scoata niste zerouri (neaparat insotite de o cifra in fata care sa nu fie zero), pentru ca urmeaza timpuri grele: valentine’s day, 1 martie, ziua femeii, plus acele zile in care ELE au vazut “gentuta aia iubi, aia cu putin mov si doua dungi galbene, o stii? stii cat mi-o doream? e in fata mea acum!”

bafta!

Pe Sanie Doruleee

au castigat pensionarii. doar ei au mai avut tragerea de inima sa mearga la vot. aproximativ doar ei. restul a votat locul 2 si 3. iar marea majoritate a ales muntele. cu zapada lui si vinul fiert pe margine de partie. Bucurestiul a fost pustiu weekend-ul asta. probabil din limuzinele parlamentare nu s-au vazut troleele ocupate de doi-trei pensionari abatuti. acum n-au decat sa ramana abatuti in asteptarea maririlor de pensii care nu vor mai veni.

care e diferenta dintre PSD si PD-L? culoarea. unii cu rosu, altii cu portocaliu. cam atat. ce am castigat? am scapat de talk show-urile fantasmagonice, de zecile de fluturasi, calendare si felicitari care umpleau casutele postale. ce am pierdut? cadourile cu faina si ulei, cateva paduri, cateva milioane de ron de la buget si inca 4 ani de evolutie.

vecini melomani

ma intersectez rar cu vecinii. nu-i salut decat pe cei de pe palier. am incercat sa fiu politicoasa si cu ceilalti, dar s-au aratat prea socati de gestul meu. asa ca am renuntat. aproape niciodata nu merg cu vecinii in lift. din fericire sunt doua lifturi. daca ma nimeresc cu inca o persoana, chemam ambele lifturi. de multe ori ajung in acelasi timp. de cele mai multe ori se intampla sa ajungem in acelasi loc. nu e absurd. cand mi-am luat in primire teritoriul din acest bloc, am fost avertizata ca au avut loc violuri in lift. si nu-mi plac. in lift.

locuinta mea este destul de bine izolata. pot asculta muzica cu un volum ridicat, fara ca persoana de la usa de la intrare sa auda ceva. este ideal atunci cand se presupune ca “nu esti” acasa. exista totusi o problema. am omis sa o izolez complet. motiv pentru care traiesc la intensitate maxima viata conjugala a cuplului de deasupra. stiu la ce emisiuni tv se uita, stiu cand au prieteni in vizita, cand se cearta si de ce se cearta (!) sau cand fac sex. si mai stiu si ca o bate. dupa ultima cearta de saptamana trecuta, se pare ca apele s-au mai limpezit si si-au descoperit un nou hobby. pe la ora 12 noaptea pun o piesa pe repeat, la volum maxim. de obicei, dimineata imi dadeau trezirea pe “don’t cry” al celor de la Guns ‘n Roses sau alte 2-3 piese preferate, dar noaptea niciodata nu-mi puneau muzica. la inceput au avut o balada. ok. am ascultat-o de vreo 5 ori si tot nu reuseam sa adorm. probabil nu era reusita balada. azi noapte insa, au avut pe repeat o piesa rock. hard rock. reamintesc ca era vreo 12 jumate si ca era rock la maxim. dementa curata. si provocare. am adormit dupa cel putin o ora. si se pare ca nu tocmai bine, din moment ce am dureri la coloana. fac si eu un apel retoric la vecinii mei de deasupra: ori incetati naibii cu muzica de la ora 12 noaptea, ori imi platiti cateva sedinte de masaj.

P.S. avem in bloc salon de masaj.

later edit: e ora 17:20 si se aude un house la maxim de la ei. nu sunt deloc hotarati in privinta genului muzical.

ce zici roman(tic)e?

mai stii hit-urile de prin 2000, care foloseau formula magica “te iubesc, te doresc, fara tine innebunesc” ? a fost emanciparea serenadelor. calul alb a fost inlocuit de cai putere, chitara de casetofonul din masina si cam atat. balconul a ramas tot balcon, numai ca de la bloc si nu de la vreun conac, privirea tâmpo-galesa a ramas la fel, nervii parintilor s-au pastrat, iar deznodamantul acestui act suprem de iubire este tot o partida de sex prin tufisuri.  

trebuie sa-ti arati iubirea. sa o materializezi in obiecte, cuvinte, fapte, orice, numai sa vada celalalt in ce se masoara iubirea pentru el. decalogul romantismului comercial spune:

• sa faci dragoste pe un pat presarat cu petale de trandafiri rosii si inconjurat de lumanari parfumate;
• sau intr-o cada (dubla!) cu spuma si, de asemeni, inconjurata de lumanari parfumate;
• sa-i aduci iubitei un buchet de trandafiri rosii cand e ziua ei/valentine’s day/aniversarea voastra/nervoasa ca ai dat-o in bara;
• sa faci cadouri de orice fel (perne, cani, rame foto, pixuri, jucarii de plus, etc) cu inimioare;
• sa-ti ceri iubita de nevasta in genunchi, sub clar de luna, cu un inel cu diamant (briliant, safir, topaz, piatra ponce, orice, numai sa fie o piatra MARE);
• sa faci declaratii de dragoste de genul “esti lumina ochilor mei! viata mea fara tine n-ar avea sens! te iubesc mai mult decat propria-mi viata, soarele meu”;
• sa mergeti in vacanta la Paris sau Venetia;
• sa-i pregatesti iubitului o cina la lumina lumanarilor;
• sa faci dragoste pe blues-uri;
• sa spui “te iubesc” doar prin “te iubesc”.

dar daca romantismul ar insemna:

• sa taci atunci cand celalalt nu pare dispus sa comunice;
• sa cumperi o paine fara sa-i reprosezi iubitei/sotiei ca a uitat sa cumpere;
• sa intelegi ca o noapte cu baietii nu inseamna neaparat o noapte la curve;
• sa-ti saruti iubitul/iubita daca te trezesti noaptea, chiar daca nu o sa simta;
• sa-ti astepti iubitul/sotul treaza/treaz daca vine de la munca noaptea tarziu sau dimineata devreme;
• sa-l/sa o vezi frumos/oasa cand abia v-ati trezit;
• sa tii minte cand a spus “nu-mi place X”;
• sa-i duci iubitei florile ei preferate, intr-o zi oarecare, doar pentru ca ai trecut pe langa o florarie in drum spre ea;
• sa-ti saruti iubitul/iubita dupa ce ti-a facut un sex oral;
• sa-i dai libertate totala si sa-l/sa o vezi cum se agata de tine.

…oare nu ar conta mai mult?

tratat de nesimtire

nesimtirea nu doare. nu prezinta simptome pentru cel infectat. este cea mai usoara boala suportata de organismul uman. o data contractat virusul nesimtirii, acesta are o perioada de incubatie. durata este variabila, in functie de bolnav. de obicei, perioada de incubatie mai este cunoscuta si sub numele de perioada de crestere. la unii virusul se manifesta inca din frageda pruncie, la altii, insa, acesta isi face de cap abia la varsta maturizarii.

nesimtirea se poate prezenta sub mai multe forme, in functie de gravitatea stadiului in care se afla:

• nesimtirea light: este cea mai usoara forma de nesimtire. in general, este forma incipienta a bolii, de la care se face trecerea spre urmatoarele stadii. aceasta se manifesta prin “vai, nu mi-am dat seama ca era important folder-ul tau si l-am sters!” sau “mii de scuze! puteam sa jur ca laptele ala din frigider era al meu si de aia l-am baut pe tot.” sau “iarta-ma te rog! promit sa-ti aduc maine cursurile pe care mi le-ai dat. stiu ca le am de o saptamana, dar pur si simplu am uitat”. dupa cum se poate observa, este faza in care bolnavul inca isi cere scuze pentru “micile scapari” malitioase. in aceste cazuri, el isi pune fata de mielusel blegit, care in naivitatea lui a facut o “nazbataie”, isi unduieste in fel si chip sprancenele, schitand diverse expresii disperate, si iti pune camaradereste o mana pe umar. procedeul dureaza pana, vadit impresionat, ii spui “eh.. nu-i nimic”, moment in care se intrezareste o licarire in ochii lui si printr-o rotire de 180 de grade se face nevazut din fata ta;
• nesimtirea avansata: bolnavul a depasit stadiul anterior si incepe sa profite la maximum de avantajele bolii. iti ia pixul de pe birou si-l foloseste pana la epuizarea minei, fara a se feri de privirea ta nedumerita; se baga in fata ta la rand, fara a vocaliza nici macar un “ma grabesc” si ignora toate atentionarile de genul “coada e mai spate” sau “nici noi nu stam de placere, asa ca stai la rand”. este setat de boala sa blocheze orice mesaj care l-ar putea face sa aiba vreo remuscare. are o privire pierduta, fruntea complet descretita, prezinta o calmitate ce iti face sangele sa fiarba si nu raspunde aproape niciodata. nici la “buna ziua”;
• nesimtirea cronica: este ultima si cea mai grava forma a nesimtirii. bolnavul care a ajuns in acest stadiu este, din punct de vedere medical, o cauza pierduta. nesimtirea este adesea insotita de reactii violente, care pot avea repercusiuni asupra celor din jur. tocmai de aceea, este indicat sa-i eviti pe cat posibil. daca esti in trafic si se baga brusc in fata ta, iar tu ai tupeul sa-l claxonezi, fii pregatit ca in urmatoarele 5 secunde sa-ti franeze in fata, sa se dea jos din masina si sa vina spre tine cu un alai de “dumnezei”, “hristosi” si “mortii ma-tii”, iar in cazul in care ai buna inspiratie sa nu te dai si tu jos din masina, sa-ti vezi parbrizul acoperit de o flegma cu ramasite de la shaorma sau, dupa caz, caroseria masinii ori roata stanga fata sa primeasca un set de bocanci noroiosi. nesimtitul cronic poate fi recunoscut dupa privirea incetosata, sprancenele incruntate si miscarea ritmica a buzelor in scopul emiterii “du-te-n..” “baga-mi-as..” “sa-mi sugi..” sau altele din aceeasi categorie.

conform obiceiurilor, orice boala care-ti provoaca disconfort, te determina sa o tratezi. nesimtirea nu te doare. deci n-are leac.

eu porc. tu capra?

“ce esti?”

“hm.. din ce punct de vedere?”

“ce zodie esti?”

“aa.. scorpion.”

“ahaaaa.. deci intepi.”

and so on. preludiul socializarii este bazat pe discutiile despre zodii. banalul “asl” a fost inlocuit de un Z, adica zodia frate, pt ca nu mai conteaza nici varsta, nici sexul si nici distanta, daca eu sunt berbec si tu balanta.

problema spinoasa necesita atentie sporita. intai trebuie studiate caracteristicile generale ale zodiei. este regele junglei sau o haimana a zodiacului, este monden/a sau sta pitit/a in pesteri, iubeste viata sau isi numara zilele cu lama pe piele, etc.

dupa ce ai vazut per ansamblu cum se prezinta viitorul/viitoarea achizitie, te bagi la detalii. daca are probleme cu ficatu` sau cu inima, daca il/o excita cand il/o atingi pe ceafa sau intre degetele de la picioare, etc.

nivelul urmator si cel mai important!!!! ce sa faci sa te bage in seama?? in general, trebuie sa fii perfect/a. nimic deosebit. mai exact, sa fii interesant/a. si dragut/a. si sincer/a. si afectuos/oasa. si independent/a. si puternic/a. si inteligent/a. si fidel/a. si creativ/a. si intelegator/oare. si modest/a. si cu simtul umorului. si generos/oasa. si sa nu fi gelos/oasa. si nici cicalitor/oare.

bun bun. l-ai sau ai cucerit/-o. acum cum naiba scapi de el/ea????? simplu. trebuie sa fii invers celor de mai sus.

daca ai bifat si etapa asta, iti mai ramane una. verdictul zodiacului. compatibilitatea intre zodii. asa ca te duci frumos si alegi zodia ta, o imperechezi cu a lui/ei si dai ok. tu dai ok-ul, dar zodiacul s-ar putea sa aiba ceva impotriva. “nu veti merge nici pana la abc impreuna!” sau “mai bine te apuci de crosetat decat sa stai o zi cu el/ea!” sau “va veti scoate ochii si va veti spanzura cu propriile matze in mai putin de o luna!” sau “o sa-si dea seama ca esti prea ratat/a pt ea/el si iti va spune pa!” etc.

riscati si crapati. dar va si asumati!

jumatate de duminica petrecuta in pat, cu televizorul pe Realitatea. stirea zilei, pentru cei care au petrecut weekend-ul asta pe la munte, a fost accidentul de la mina din Petrila. accident care in cifre suna cam asa: 12 morti si 15 raniti. grav. tragedie, nu? ma intreb daca ar fi murit unul singur, ar fi fost numita tot tragedie? nu. pentru ca din spusele minerilor, cate unul moare periodic. fara televiziune. fara Basescu. fara capete destituite. deci ce este o tragedie? moartea unui om sau o cifra? intr-o abordare cinica, francezii stabilesc valoarea unei stiri sub dictonul ”le mort kilometrique”. adica te intereseaza daca-ti moare vecinul de palier in aceeasi masura in care te intereseaza ca au murit 100 de oameni in Maroc. se pare ca 12 morti au fost de ajuns ca sa se vorbeasca la Bucuresti despre asta.

invitati peste invitati s-au intrecut in datul cu parerea despre grozavie. unii, care s-au vrut mai lucizi si mai realisti, au spus ca minerii isi asuma riscul meseriei, la fel cum si acei salvatori care au murit la cea de-a doua explozie si-au asumat riscul sa coboare in subteran dupa primul impact. bun. sunteti destepti. acum sa va spal retina. voi, astia lucizi, va urcati in lift? stiti ca liftul poate cadea in gol? stiti ca va zdrobiti in bucatele o data cu el daca se intampla asta? probabil ca stiti. dar va asumati riscul? la modul teoretic, poate ca da. dar daca muriti si lasati in urma o familie, cum ar suna din gura unui lucid ”asta e. si-a asumat riscul”? asadar, pentru un nenorocit de lift, v-ati riscat viata. bineinteles ca sunt doua situatii ce nu se pot compara. pentru ca in timp ce voi, astia lucizi, puteti sa va miscati curul pe scari, minerii aia nu au unde lucra in alta parte. simplul fapt ca stii care sunt riscurile unei actiuni de-ale tale, nu inseamna ca esti si pregatit sa ti le asumi. sau ca ai pornit de la premiza ca se vor si materializa.

mi-a placut pozitia lui Badea vizavi de comentariile jurnalistilor si ale altor invitati. sper sa posteze careva pe YouTube emisiunea de aseara.

dialog de adio

“stii… trebuie sa-ti spun ceva.”

“ce-i, iubi? s-a intamplat ceva?”

“io cred.. adica asa simt.. adica nu stiu.. dar cre`ca-mi dai dreptate..”

“?!”

“relatia noastra nu mai merge.”

“ha?!??!” (o lacrima in coltul ochiului drept)

“da.. nu stiu.. de fapt.. nu mai e ca la inceput.. si.. mai bine ne-am desparti.”

“nuuuuuuuu! iubi!!! cum poti sa spui asa ceva?”

“aaa..pai.. asta vreau.”

“nu vrei asta iubi! stiu eu ca nu vrei! ce-am facut?”

“nimic. nu esti tu de vina. adica.. nu e nimeni de vina. ne-am racit…”

“dar iubi, weekend-ul trecut cand am fost in Bamboo, si-am dansat lasciv pana dimineata, si-am ajuns acasa putin cam ametita, si-am facut dragoste, de ce mi-ai spus ca sunt iubirea vietii tale????”

“pai da…dar… de fapt.. esti iubirea vietii mele.. doar ca as vrea sa… sa luam o pauza.”

“ce pauza?!” (siroaie de lacrimi amestecate cu mascara si blush)

“pai stii tu…”

“nu stiu, iubi. sa mor io de stiu!”

“adica.. sa nu ne mai vedem.. o vreme.”

“nuuuuuuuuuu! o sa mor. sa mor io de n-o sa mor! zi-mi ce sa fac sa-ti treaca?”

“pai.. o sa-mi treaca. dar acum vreau sa nu ne mai vedem.”

“cum sa nu ne vedem?!? diseara trebuia sa mergem in club. mi-am cumparat rochita aia.. aia.. stii tu… cu auriu.. o stii, nu? si acum ce sa fac cu ea? trebuie sa iesim diseara!”

“stii… eu… am alte planuri pentru diseara.”

“alte planuri?????? cu cine iubi???? vin si eu!”

“nu poti veni. merg cu baietii. la munte. plecam in Poiana. trebuie sa ma indepartez de tine. macar pentru cateva zile.”

“…” (plans isteric)

“acum… o sa plec.. sa ai grija de tine.. si.. stii.. te rog sa nu ma suni..”

“nuuuuuuu! ma arunc de la etaj! ma duc la Janette, ca sta la 7.. stii, nu? si ma arunc de acolo. si o sa ma ai pe constiinta iubi!” (plans insteric cu sughituri)

“esti proasta? daca faci asta, nici nu ma mai vezi vreodata!”

“o sa ma sinucid, boule! tu n-o sa ma mai vezi!”

deschide usa, crestine!

nu vreau! te-ai gandit, macar pentru o secunda, ca nu vreau? orice strategie de a ma indupleca e sortita esecului. ba mai mult, ma face sa-ti conturez profilul unui psihopat care vrea sa ma hartuiasca. si ghici ce? am numarul de telefon al politistului de proximitate.

vrei sa stii daca esti psihopat? uite cateva indicii:

• bati la usa. o data. de doua ori. in mod repetat;
• apesi butonul de la sonerie. tii apasat pret de 10 secunde. uiti ca tii apasat si dupa un minut;
• te gandesti ca o fac pe dura. apesi clanta. si impingi. usa e incuiata;
• te uiti cu ochii incetosati pe vizor;
• murmuri cateva cuvinte plastice si pleci.

avand in vedere cele de mai sus, nu pot decat sa pastrez usa incuiata cu toate zavoarele si sa instalez o alarma in cazul in care bocancii tai imi vor mai terfeli presul de la usa.