Caile Fermecate Rrome

calatoriile cu trenul te pun intotdeauna in situatii in care, altfel, nu ai fi ajuns nici platit.

6:30. dimineata. gara de nord. rapidul de Praga se pune in miscare. compartiment de 8 locuri. inuman. ma asez. nu pe scaunul meu, ci pe cel din fata, ca era mai liber. pun castile in urechi si-mi fac curaj sa trag cu ochiul catre vecini. un nene neinteresant, cam murdar si cu hainele rupte, motaie in fata mea. langa el, o tipa, cam la vreo 24 de ani, aurita din urechi si pana in degete, proaspat repatriata. fusese in Spania sa se marite cu unu, dar cand a ajuns acolo, fat frumos ii propusese drept alternativa putina practica orala, anala si bineinteles, normala, pe la spaniolii cu dare. s-a indignat, l-a parat la politie si s-a urcat in primul avion.

langa geam, pe ambele parti, 2 arabi. perfect. urasc arabii. probabil voi explica alta data motivul. ok. i-am vazut, acum pot dormi. volumul la maxim la mp3 si somn usor. dupa o vreme deschid ochii si-l vad pe unul dintre arabi la usa (eu stateam langa usa), holbandu-se la mine si bolborosind ceva. scot o casca din ureche si-l rog sa repete. “wanna coffee?” hmm. dormeam. tu ce crezi? “no, thanks!” nenea cel neinteresant disparuse.

m-am culcat la loc. vreo 15 min. am deschis ochii. venise tipa de la bar cu o tava. 4 cafele. ok. e arab. adorm.

gara Brasov. ma trezesc in agitatie. intra o tipa, taraind o fetita. ma mut pe scaunul meu. tipa emana un puternic miros de transpiratie. fetita era superba. tiganca (era tiganca.si mirosea a transpiratie.perfect) se incurcase cu unul acum vreo 6 ani, ala isi parasise nevasta cu care avea un baiat, ii facu un copil (fetita superba), se prostituase putin in Italia ca sa aiba toti trei din ce sa traiasca si acum vroia sa fuga de la el. imi suna acum in cap piesa lui Margineanu “tu ai fost curva, eu am fost peste, imparteam banii frateste”. dragut.

pe hol el. tiganu. mic de statura, chel si plin de cicatrici. se urcase sa o convinga pe ea sa nu plece. trenul o ia din loc. el ramane in tren. intra in compartiment. se aseaza langa mine. sa recapitulam: un tigan care avea fete la produs, o tipa care a vrut sa se marite cu unu si era sa ajunga la produs, 2 arabi, o tiganca prostituata si imputita si o fetita (avea vreo 4 ani) care asculta manele la telefonul ei. lovely.

dupa 2 ore mi s-a descarcat mp3 player-ul. oricum ii auzeam. doar ca dupa i-am auzit cu ceva mai multa acuratete. trai-t-ar familia cfr-ule, oare cu ce-am gresit?!

compania a fost pana la capatul calatoriei mele. toti trebuiau sa coboare la statiile urmatoare.

ce regret:

• ca n-am baut cafeaua luata de arab. aia cumparata de la mc a fost insuficienta pentru experienta traita.
• ca am dezamagit fetita. se dadea cu o oja sclipicioasa de la maica-sa si m-a intrebat daca vreau si eu. i-am aratat ca sunt data deja. mi-a spus ca e naspa oja mea. eram data cu nude.
• ca n-am avut bani de avion.

complexul secolului

“fata, nu stiu ce sa ma mai fac. m-am ingrasat!!! sunt cat o vaca! uite ce sunci am! (“

“vai, fata, nu mai imi spune. si eu am cam pus pe mine. dar de maine gata, ma apuc de dieta!”

dialog predefinit pentru oricare 2 prietene, cocotate pe tocuri si cu bluzite decoltate, care nu cantaresc mai mult de 90 de kile…impreuna! sunt vesnic “la dieta” pentru ca asa trebuie sa fie orice femeie care se respecta si care prin “sunci” arata pielea ce le acopera oasele.

motto-ul este “slabeste!”. nu conteaza ca esti in pragul anorexiei, ca ultima ta masa a fost o frunza de salata creata la masa de pranz de acum doua zile, ca iubitul tau are echimoze de la oasele tale sau ca cel mai mic numar la blugii slim arata pe tine ca si aia cowboy.

nici daca esti gravida nu ai voie sa te ingrasi. doamne fereste! pastreaza-ti regimul de viata de pana acum, ca doar nu vrei sa ai un copil obez. lasa, sa se obisnuiasca de pe acum cu exigentele. trei boabe de orez si o inghititura de somon ( totusi e prea gras..incearca un merluciu) reprezinta o masa satisfacatoare pentru tine si copilul din marsupiu. nu vezi in ce hal arata Luciu??? saraca. si-a ratat viata.

cel mai mare pacat pe care il poti face in viata asta este sa te ingrasi. sau nu. un pacat mai mare este sa nu faci nimic sa slabesti. nici nu conteaza ce calitati ai in rest. crezi ca se pot compensa?! nu. nu iubito, imi pare rau, dar pana nu iti afisezi talia de viespe si coastele, esti doar o vaca in plus in ciurda.

uite un pont: regim drastic, fitness, aerobic, jogging, tratamente pentru celulita, vergeturi, etc si apoi crede-l pe cuvant pe iubitul tau cand iti spune “pisi, esti o fiinta deosebita, te iubesc pentru sufletul tau frumos!”

*nota de subsol: anorexia nu e o fitza, e o boala destul de nasoala; slabeste daca intr-adevar ai de unde si daca te face pe tine sa te simti mai bine; iar celor care folosesc apelativele de “vaca”, “scroafa” sau alte vietati cu gabarit depasit, le transmit un mesaj: kiss my ass!

mondenitati de sezon

cititoare fidela de tabloide (varianta online), ma declar plictisita. nu se intampla nimic. sau am ingurgitat prea multe mondenitati si acum mi s-a largit “stomacul”. probabil.

de doua saptamani prima pagina a tabloidelor e aproape aceeasi, cu titlurile oarecum modificate: Radulescu si Otil. ok. pe Radulescu o stia toata lumea. nimic nou. pe Otil il stie acum toata lumea. chiar mai bine decat pe Radulescu. sau stie cineva ce compot ii place lui Radulescu?! lui Otil, ala de cirese

am observat ca nu se mai poarta divorturile cu cantec. naspa pentru tabloide. si pentru cititorii de tabloide. mai nou, proaspatii divortati pasesc pe treptele tribunalului tinandu-se de mana, afisand un zambet proaspat, mai ceva ca la propria nunta. nu stiu de ce, dar imi inspira o asemanare frapanta cu incheierea unei afaceri: partenerii se intalnesc, semneaza un contract, isi desfasoara activitatea, apoi cand ia sfarsit colaborarea, isi strang mainile si-si ureaza succes pe mai departe, fiecare pe drumul lui.

vedetele, pentru ca nu fac nimic, se implica in politica. doar vine campania, prilej bun sa apara cu “ceva” in fata. unele merg inainte cu tupeu ( Luminita Anghel, Catalin Smarandescu, Ion Dichiseanu), iar altele ( cu ceva mai mult fler si mai multa dorinta de afirmare ) renunta in ceasul al doispelea. adica Zavoranu. adica nu putea fi altcineva. Zavoranu care este cantareata, actrita, moderatoare, om politic, afacerista, dar care nu face nimic din toate astea, s-a gandit ca nu i-ar strica sa mai apara vreo saptamana – doua prin ziare si pe la tv, sa n-o uite lumea. sectorul 6 a suferit o pierdere mare. of.

Moni Columbeanu (nu o alint, evit cacofonia, pentru ca nu e inclusa in cele 3 exceptii invatate prin scoli) e omniprezenta. ca intotdeauna. doar ca acum nu face nici un copil, nu se mai marita, nu mai pleaca prin Italia, nu se mai bate cu zapada cu Iri si nici nu-si mai pune posete pe cap. pacat. acum se pupa cu femei. de inteles. sunt de inaltimea ei, n-au burta, nici 30 de ani in plus si sunt aproape sigura ca nu sforaie. sau cine stie.

Ogica se insoara. printre atatea divorturi, s-a gandit sa fie el cel care sa asigure echilibrul pe piata casniciilor mondene. nu stiu daca a cerut-o de mai multe ori in casatorie pe aleasa sa, dar am citit de cel putin 4-5 ori, in zile diferite, cum a avut loc evenimentul. sper ca o iubeste. si ea pe el. happy end.

due(l/t)ul

azi noapte. asezat in pat. caldurica. deschis tv. ajuns antena 1. Capatos show. invitate surpriza: Nikita si Naomi. ea, care se vrea un el, intra hotarata, cu bratele departate de corp (din cauza grasimii) si cu o expresie flegmatica pe fata (molfaind guma), iar el, care se vrea o ea, paseste suav pe langa mai suava Ramona (Gabor, sora cu Moni Columbeanu, hostessa la Capatos), cu privirea languroasa si saluta in stil regal publicul.

se aseaza amandoi/amandoua pe canapea langa ceilalti invitati (Mircea N Stoian – un fel de jurnalist, Prigoana + Bahmuteanu). dupa vreo doua intrebari de-ale lui Capatos adresate lui Naomi, ghici ce? se enerveaza Nikita. ca a vazut ea chicotelile oamenilor din public (care la drept vorbind, meritau ei aplauze pentru stapanirea de sine) si ca nu accepta o asemenea batjocura la adresa lui Naomi (in urma cu ceva timp chiar ea, Nikita, fire justitiara, a calcat-o pe cap pe Naomi la Otv). au lipsit cateva fractiuni de secunda, pentru ca show-ul sa se transforme intr-o lupta sumo, categoria supergrea.

discutiile continua in spiritul hilaro-grotesc. pana la un moment dat. Nikita este scoasa din nou din sarite. de data asta de Prigoana, care cu nesimtire si pe nedrept, facea misto de ea. si vai, cum va pedepsi ea gestul badaran: o va lasa pe Naomi sa cante in duet… singura!!!

intra pauza publicitara. timp in care producatorii aveau sarcina sa potoleasca bestia. nu stiu ce i-au promis, dar dupa pauza, Capatos linisteste telespectatorii: duetul va fi duet. desi pe Naomi n-ar fi deranjat-o sa cante in duet singura, din moment ce staruise vreo 40 de secunde ca isi doreste sa ”monologheze” toti civilizat (in ciuda eforturilor lui Capatos de a-i spune ca de fapt ce vrea ea e un dialog).

punctul culminant. duetul: http://www.trilulilu.ro/chocapic/ba88d10c2abe9d !

orice tentativa de a descrie in cuvinte, este irelevanta.

lunea nici kilowatul nu creste

din anumite motive, trebuie sa mi se citeasca lunar contorul de curent (nu, nu am comis nici o frauda). doar mie din tot blocul. motiv pentru care am stabilit sa-i comunic telefonic citirea. pe 20 a lunii. azi, 20, suna telefonul:

“am X kilowati.”

“pai…numai 6 kilowati ati consumat?!”

“aaaa…da!!?”

“…”

“e vreo problema?”

“…”

“am fost plecata… in ultimele saptamani…mult timp…”

“aha..”

???!?!

mentiune: ultima data mi-a aproximat el consumul. eu fiind plecata. cred ca a supraestimat. si totusi.. e vreo problema sa consumi 6 kilowati lunar?

FOODulie

mare eveniment mare weekend-ul asta in Bucuresti. Bucharest Food Festival. s-a vrut o promovare a bucatariei cu specific romanesc. in colaborare a fost si Muzeul Taranului Roman. n-am inteles de ce au ales sa poarte o denumire in engleza, din moment ce era cat se poate de mioritic. in fine.

recunosc ca nu am intrat. am dat un ocol, destul cat sa se imbibe mirosul de mici in parul proaspat spalat. evenimentul in sine nu prezinta nici un interes (cel putin pentru mine), dar locatia lui a fost mai mult decat dubioasa. piata unirii. banuiesc ca pentru cei care platesc 1000 de euro chiria ca sa stea intr-un apartament acolo a fost o delectare weekend-ul asta sa deschida ferestrele si sa lase norul de fum sa le patrunda in incapere.

facut copil. caut sponsor.

citeam blog-ul lui bad pitzi si mi s-a parut relevant ultimul post al sau. este vorba despre programul initiat de Fundatia “Dinu Patriciu”, prin care oricine care vrea, poate si isi asuma responsabilitatea, are ocazia sa faca un gest umanitar. pe acest link http://fundatiadinupatriciu.ro/ro/selectia gasiti toate informatiile necesare.

cat despre pagina unde iti poti alege copilul.. mi se pare inuman, trist, nedrept. toti acei copii merita o sansa, iar unii dintre acei parinti nu-si merita copiii pe care i-au facut si acum ii expun ca la un pet shop. sper din tot sufletul sa scrie in curand in dreptul fiecaruia “are un sponsor”.

capul barbatiei

barbatii sunt cele mai domestice animale. desigur, ei se considera ca fiind cele salbatice, independente si cu spirit de aventura. dar cum se mai aciuiaza ei acasa, langa femeilor lor, intrebandu-le cu ochii cat cepele “ce avem de mancare?” si apoi isi pun capul la pieptul iubitelor, prefacandu-se interesati de ce-au mai facut Ele, pana in minutul doi, cand fie incepe meciul, filmul, fie.. adorm.

se bat cu pumnul in piept ca sunt puternici, sexul tare, capul familiei. isi lucreaza temeinic la sala fiecare grupa de muschi, se indoapa cu vitamine, steroizi, suplimente, si apoi, cand ajung acasa, isi incoarda usor bicepsii sau tricepsii (din intamplare), in timp ce tu ii mangai. dar la prima epidemie de gripa se prabusesc la pat si se lasa in grija mainilor tale firave, care reusesc sa-i ridice..fara antrenamente. iar cand vine vorba de facturi (cum sa tina minte atatea scandente?!), de faptul ca s-a terminat Domestosul (asta e un fel de Mentosan?!)  sau de sedinta de bloc (n-are legatura cu aia de la scoala, nu?!?!), sunt total straini. e drept ca, anatomic vorbind, sunt sexul tare (la ei se intareste, la noi se relaxeaza…viceversa e catastrofica). si daca ma gandesc mai bine, familia are 2 capete: al femeii, aprecierea calitativa facandu-se pe baza circumvolutiunilor, iar cel al barbatului, calitatea fiind estimata in functie de numarul spermatozoizilor.

barbatii care se lauda mereu ca ei trebuie sa fie sefii in casa, dar se indragostesc iremediabil de femei puternice. bineinteles ca nu vor recunoaste. nici lor, nici altora.

 si cum mai pretind ca nu plang, ca nu se induiosaza, dar doar daca peretii camerelor lor ar vorbi. sau paharele de tarie in care isi ineaca amaraciunea. sau prietenii lor cei mai buni care, barbati la randul lor, incearca sa le trezeasca demnitatea cu “da-o-n pula mea! ui` la aia ce buna e!”

dar femeile iubesc barbatii. pt ca au nevoie de ei. atunci cand trebuie sa care plasele de la cumparaturi. cand trebuie sa schimbe un bec in casa. cand se uita la filmele horror si trebuie sa le tina in brate. cand trebuie sa mearga la vreo nunta. cand merg la cumparaturi si trebuie sa le cumpere rochita aia frumoasa. sau cand se cearta cu vecinul de vizavi si trebuie sa le ia apararea.

bineinteles, asta vor barbatii sa creada.

 

aveti Mil(k)a?

azi noapte am accesat situl austriac Milka. m-am uitat la lista de produse. m-am enervat. 30% din ele le gasesti in Romania. restul urmeaza sa apara in urmatorii 20 de ani. n-am gasit decat doua explicatii pentru asta:

1. importatorii romani sunt ardeleni;

2. pastrarea traditiei, conform careia romanii trebuie sa stea la coada.

ok. m-am hotarat. ma duc la Viena sa-mi iau Milka.

Bucurestiul provincial

toata lumea uraste Bucurestiul. pentru ca oamenii sunt ciufuti, pentru ca e mizerie multa, traficul infernal, iar aroganta si/sau prostia intretin atmosfera. chiar si unii bucuresteneni urasc Bucurestiul. de ce? in principiu, pentru ca Bucurestiul nu mai este demult al bucurestenilor. este mai degraba un Turn Babel, in care fiecare vorbeste pe limba sa, iar negocierile reprezinta cel mult niste claxoane prelungite peste limita suportabila a decibelilor sau niste injuraturi recunoscute pe plan national. bucurestenii sunt niste idioti orgoliosi, moldovenii niste tarani puturosi, oltenii demagogi ai dracului, iar ardelenii “lasa-ma sa te las”. fiecare isi duce crucea intr-o capitala a stigmatizarii.

lupta orgoliilor este mai acerba decat cea pentru supravietuire. in trafic, prioritatea este direct proportionala cu numarul de cai putere, fara a se mai pune in discutie ca regula se aplica doar masinilor cu numere de Bucuresti. orice tentativa de a te impune atunci cand ai “CT, BC, TM, etc”, se termina…prost!

in Bucuresti se fura orice. portofelele sunt banale si tin de rutina profesionistilor. ultimul trend in domeniu il reprezinta furatul locului in troleu prin imbrancire si privirea sfidatoare sau furatul caruciorului din supermarket atunci cand studiezi etichetele (naiba s-o ia de febra a E-urilor si a caloriilor).

preturile se calculeaza in functie de snobism. cu cat panta ascendenta a acestuia e mai mare, cu atat preturile tind sa semene cu niste coduri de bara. salata e socotita frunza cu frunza, apa plata per picatura, iar prajiturile per numarul de calorii. niciodata Cola de la terasa din fata blocului nu va fi la fel de valoroasa ca aia din Mall Plaza… doar daca stai vizavi de Plaza.

Bucurestiul esti tu moldovene! sau bucurestene! sau ardeleanule! Bucurestiul e fiecare dintre cei care deschid geamul masinii pentru a face vant cutiei de Redbull, sau dintre cei care imput troleul cand isi ridica mana pentru a se tine de bara, sau care confunda supermarket-ul cu catwalk-ul, sau care cred ca “multumesc” si “buna ziua” sunt formule iesite din uz. Bucurestiul este Turnul Babel care se clatina sub presiunea picamerelor, turatiilor sau claxoanelor si risca sa se prabuseasca in rahat.. sau asta s-a intamplat deja?!