piata la superlativ

hypermarket-urile sunt un deliciu. cand ai timp sa le savurezi. cand musafirii nu sunt pe drum sau cand nu ti s-au terminat toate proviziile.

imi plac cosurile mici, pe care le pun pe suportul cu rotile si o iau la goana. manevrarea caruciorului in hypermarket este asemenea condusului in trafic. e mereu aglomerat, toti vin din toate partile, se opresc brusc in fata ta si din cand in cand iti traverseaza pantoful.

se aplica deci aceleasi reguli ca si in trafic:

• un carucior mic ca sa te poti strecura printre 2 carucioare paralele, in timp ce din stanga vine alt carucior care vrea sa traverseze spre dreapta, iar in fata sunt 3-4 carucioare abandonate;
• dexteritatea sa fie punctul tau forte; ciocnirile trebuie facute cu multa dexteritate si maiestrie;
• arsenalul de injuraturi mereu updatat; e posibil sa te plictisesti la un moment dat sa folosesti aceleasi si aceleasi “baga-ti-as..”, “du-te-n..”, “sa-mi sugi..”, etc;
• pantofi fara toc; 50% dintre ciocniri au loc in urma instabilitatii pe prajine, pierderii controlului asupra caruciorului si imprastierii gentutei XXL; din fericire caruciorul contine doar o lamaie light si un Durex cu striatii;
• ambalajele se arunca in dreapta sau in stanga caruciorului; dupa ce ai savurat o punga de chips-uri cu ceapa si smantana, ii poti face lejer vant pe raftul cu spaghete. daca ai ajuns acolo. daca nu, la orice raft care se afla in stanga sau in dreapta ta.
• stationarile se fac oriunde, oricand si oricum; daca au retinut prima regula, ceilalti se vor descurca sa te ocoleasca, nu-ti fa griji.
• de obicei, carucioarele sunt manevrate de barbati; ele au sarcina de a le incarca. supraincarca. de a mai aduce un cos;
• timp nedefinit; niciodata nu se stie cat vei sta la coada la casa; in general, dublu sau triplu timpului pe care l-ai petrecut printre rafturi.

exista si riscuri in hypermarket. sa suferi un atac de cord, de exemplu. eu am scapat. azi, miscandu-ma alene, fara directie, observ ca in stanga, langa raft, o femeie adevarata (45-50 ani, cu batic pe cap, maini muncite si riduri adanci de expresie) statea in clocot cu un brat de prajiturele Magura. din dreapta m-a depasit un barbat simplu (50-55 ani, micut de inaltime, slab, cu parul slinos) cu un cos in mana pe jumatate plin si nici nu apuc bine sa-mi iau privirea de la el, ca ma trezesc cum prin fata mea zboara prajiturelele Magura si aterizeaza fix in cos. aici se observa antrenamentul si ambitia. barbatul s-a clatinat putin, apoi si-a revenit rapid si le-a aranjat in cos, in timp ce femeia ii facea niste trimiteri biblice printre buze. n-am prins nici o Magura.