jumatate de duminica petrecuta in pat, cu televizorul pe Realitatea. stirea zilei, pentru cei care au petrecut weekend-ul asta pe la munte, a fost accidentul de la mina din Petrila. accident care in cifre suna cam asa: 12 morti si 15 raniti. grav. tragedie, nu? ma intreb daca ar fi murit unul singur, ar fi fost numita tot tragedie? nu. pentru ca din spusele minerilor, cate unul moare periodic. fara televiziune. fara Basescu. fara capete destituite. deci ce este o tragedie? moartea unui om sau o cifra? intr-o abordare cinica, francezii stabilesc valoarea unei stiri sub dictonul ”le mort kilometrique”. adica te intereseaza daca-ti moare vecinul de palier in aceeasi masura in care te intereseaza ca au murit 100 de oameni in Maroc. se pare ca 12 morti au fost de ajuns ca sa se vorbeasca la Bucuresti despre asta.
invitati peste invitati s-au intrecut in datul cu parerea despre grozavie. unii, care s-au vrut mai lucizi si mai realisti, au spus ca minerii isi asuma riscul meseriei, la fel cum si acei salvatori care au murit la cea de-a doua explozie si-au asumat riscul sa coboare in subteran dupa primul impact. bun. sunteti destepti. acum sa va spal retina. voi, astia lucizi, va urcati in lift? stiti ca liftul poate cadea in gol? stiti ca va zdrobiti in bucatele o data cu el daca se intampla asta? probabil ca stiti. dar va asumati riscul? la modul teoretic, poate ca da. dar daca muriti si lasati in urma o familie, cum ar suna din gura unui lucid ”asta e. si-a asumat riscul”? asadar, pentru un nenorocit de lift, v-ati riscat viata. bineinteles ca sunt doua situatii ce nu se pot compara. pentru ca in timp ce voi, astia lucizi, puteti sa va miscati curul pe scari, minerii aia nu au unde lucra in alta parte. simplul fapt ca stii care sunt riscurile unei actiuni de-ale tale, nu inseamna ca esti si pregatit sa ti le asumi. sau ca ai pornit de la premiza ca se vor si materializa.
mi-a placut pozitia lui Badea vizavi de comentariile jurnalistilor si ale altor invitati. sper sa posteze careva pe YouTube emisiunea de aseara.
