tratat de nesimtire

nesimtirea nu doare. nu prezinta simptome pentru cel infectat. este cea mai usoara boala suportata de organismul uman. o data contractat virusul nesimtirii, acesta are o perioada de incubatie. durata este variabila, in functie de bolnav. de obicei, perioada de incubatie mai este cunoscuta si sub numele de perioada de crestere. la unii virusul se manifesta inca din frageda pruncie, la altii, insa, acesta isi face de cap abia la varsta maturizarii.

nesimtirea se poate prezenta sub mai multe forme, in functie de gravitatea stadiului in care se afla:

• nesimtirea light: este cea mai usoara forma de nesimtire. in general, este forma incipienta a bolii, de la care se face trecerea spre urmatoarele stadii. aceasta se manifesta prin “vai, nu mi-am dat seama ca era important folder-ul tau si l-am sters!” sau “mii de scuze! puteam sa jur ca laptele ala din frigider era al meu si de aia l-am baut pe tot.” sau “iarta-ma te rog! promit sa-ti aduc maine cursurile pe care mi le-ai dat. stiu ca le am de o saptamana, dar pur si simplu am uitat”. dupa cum se poate observa, este faza in care bolnavul inca isi cere scuze pentru “micile scapari” malitioase. in aceste cazuri, el isi pune fata de mielusel blegit, care in naivitatea lui a facut o “nazbataie”, isi unduieste in fel si chip sprancenele, schitand diverse expresii disperate, si iti pune camaradereste o mana pe umar. procedeul dureaza pana, vadit impresionat, ii spui “eh.. nu-i nimic”, moment in care se intrezareste o licarire in ochii lui si printr-o rotire de 180 de grade se face nevazut din fata ta;
• nesimtirea avansata: bolnavul a depasit stadiul anterior si incepe sa profite la maximum de avantajele bolii. iti ia pixul de pe birou si-l foloseste pana la epuizarea minei, fara a se feri de privirea ta nedumerita; se baga in fata ta la rand, fara a vocaliza nici macar un “ma grabesc” si ignora toate atentionarile de genul “coada e mai spate” sau “nici noi nu stam de placere, asa ca stai la rand”. este setat de boala sa blocheze orice mesaj care l-ar putea face sa aiba vreo remuscare. are o privire pierduta, fruntea complet descretita, prezinta o calmitate ce iti face sangele sa fiarba si nu raspunde aproape niciodata. nici la “buna ziua”;
• nesimtirea cronica: este ultima si cea mai grava forma a nesimtirii. bolnavul care a ajuns in acest stadiu este, din punct de vedere medical, o cauza pierduta. nesimtirea este adesea insotita de reactii violente, care pot avea repercusiuni asupra celor din jur. tocmai de aceea, este indicat sa-i eviti pe cat posibil. daca esti in trafic si se baga brusc in fata ta, iar tu ai tupeul sa-l claxonezi, fii pregatit ca in urmatoarele 5 secunde sa-ti franeze in fata, sa se dea jos din masina si sa vina spre tine cu un alai de “dumnezei”, “hristosi” si “mortii ma-tii”, iar in cazul in care ai buna inspiratie sa nu te dai si tu jos din masina, sa-ti vezi parbrizul acoperit de o flegma cu ramasite de la shaorma sau, dupa caz, caroseria masinii ori roata stanga fata sa primeasca un set de bocanci noroiosi. nesimtitul cronic poate fi recunoscut dupa privirea incetosata, sprancenele incruntate si miscarea ritmica a buzelor in scopul emiterii “du-te-n..” “baga-mi-as..” “sa-mi sugi..” sau altele din aceeasi categorie.

conform obiceiurilor, orice boala care-ti provoaca disconfort, te determina sa o tratezi. nesimtirea nu te doare. deci n-are leac.