deschide usa, crestine!

nu vreau! te-ai gandit, macar pentru o secunda, ca nu vreau? orice strategie de a ma indupleca e sortita esecului. ba mai mult, ma face sa-ti conturez profilul unui psihopat care vrea sa ma hartuiasca. si ghici ce? am numarul de telefon al politistului de proximitate.

vrei sa stii daca esti psihopat? uite cateva indicii:

• bati la usa. o data. de doua ori. in mod repetat;
• apesi butonul de la sonerie. tii apasat pret de 10 secunde. uiti ca tii apasat si dupa un minut;
• te gandesti ca o fac pe dura. apesi clanta. si impingi. usa e incuiata;
• te uiti cu ochii incetosati pe vizor;
• murmuri cateva cuvinte plastice si pleci.

avand in vedere cele de mai sus, nu pot decat sa pastrez usa incuiata cu toate zavoarele si sa instalez o alarma in cazul in care bocancii tai imi vor mai terfeli presul de la usa.

consecventa prin exemple

cum recunosti o zi proasta:

• nu-ti suna ceasul de dimineata. te trezesti mult prea tarziu si sari din pat;
• te impiedici in cearsaf si plonjezi fix langa covor;
• nu curge apa. n-ai decat apa minerala in sticla;
• nu-ti faci cafea. pt ca nu curge apa;
• dupa ce ti-ai tras ciorapii preferati, constati ca s-au rupt. ii dai jos;
• te machiezi ca sa te mai binedispui. din graba, iti curge o picatura de fond de ten pe bluza alba. o dai jos;
• troleul/autobuzul/tramvaiul nu mai apare. esti in intarziere de cand te-ai trezit;
• vrei sa chemi un taxi. ai uitat telefonul acasa. erai in intarziere;
• vine troleul/autobuzul/tramvaiul. esti blocata in trafic;
• vine controlorul. abonamentul ti-a expirat. iti da amenda. n-ai timp sa o platesti pe loc. tocmai ce a oprit la statia ta;
• trebuie sa trimiti in juma` de ora un mail. netul nu merge;
• seful iti spune ca esti incompetenta;
• trei ore mai tarziu afli ca un coleg iti scosese “din greseala” firul de internet;
• in drum spre casa, mergi la niste cumparaturi. dupa ce iti factureaza tot ce-ai cumparat, constati ca ai uitat portofelul acasa. erai in intarziere;
• ajungi acasa si incerci sa aprinzi lumina pe hol. nu se aprinde. nici in camera. niciunde. nici televizorul nu merge;
• deschizi usa de la intrare iar si observi un bilet. e instiintarea de la Electrica. n-ai platit curentul. te-au decuplat;
• gasesti telefonul si vrei sa suni la Electrica. i se termina bateria. nu-l poti incarca. n-ai curent;
• vrei sa aprinzi o lumanare. n-ai chibrituri. nu fumezi. deci nici bricheta;
• bajbai pana la baie. n-a venit inca apa;
• te arunci in pat si izbucnesti in plans;
• ai insomnie.

acum zambeste. maine va fi mai rau!

planeta seni(n/l)a

bormasina nu se lasa. de o saptamana-ncoace, gura nu-i mai tace, linistea nu-i mai place. claxoanele si accidentele cotidiene nu se mai aud. doar sirena ambulantei ii mai face fata. in plina criza financiara, unii s-au gandit sa-si reamenajeze locuintele. macar climatul interior sa fie mai placut. in rest, se trimit oameni in vacanta.. pe termen nelimitat. luna ianuarie, care de obicei este in agonie, va fi moarta. moartea in vacanta. acum pare sa capete sens expresia asta.

romanii sunt ultimii mohicani care se mai inghesuie sa cumpere orice si cat mai mult. poate ca altii, mai neghiobi, au strans cureaua, dar romanii n-au motive. pe planeta Romania nu exista crize financiare, bugeturi reduse, spaime sau spasme. exista doar Vuitton, Boss si Dior. exista doar Maybach, Porche si Lamborghini. exista doar Plaza, Baneasa City Center si Vitan Mall. idilic.

pardon. nu e  idilic. mai sunt unii care au ocupatia de grevist. care din lipsa de alta ocupatie, isi urmeaza cariera de grevist. este o slujba sigura. poti sa te postezi zilnic in fata primariei, parlamentului, guvernului sau oricarei institutii doresti, sa-ti atasezi o pancarda cu povestea trista a vietii tale si cu siguranta nu te va baga nimeni, niciodata in seama. asta iti da siguranta zilei de maine. vei putea veni la locul “de munca” linistit. intimitatea iti este respectata. cu atat mai mult cu cat dai dovada de porniri isterice. ceilalti dobitoci, care au un serviciu cu carte de munca, te vor ocoli fara sa scrasneasca. in plus, stai in aer liber, un mediu mult mai sanatos decat cel din birouri, cu lumina artificiala si radiatii de la aparatura moderna. rectific. chiar e idilic.

feeling lucky

plimbare cu treaba prin cartier. traversam strada cu castile in urechi si o muzica relaxanta. dupa doar trei pasi pe trotuar, aud o izbitura. instinctul nu mi-a dictat sa intorc capul. am mai mers vreun metru, doi, apoi m-am oprit. in intersectie se pupasera afectuos o Octavia cu un Polo. Octavia ajunsese pe trecerea de pietoni, iar Polo langa trotuar. Octavia nu patise aproape nimic. Polo parea mai afectat. airbag-ul lateral stanga se deschisese, portiera stanga fata sifonata bine, plus alte chestii ce se imprastiasera din el pe bulevard. putere nemteasca, nu gluma. politia cred ca era prin zona, pentru ca a ajuns in mai putin de 20 de secunde acolo.

la momentul la care scriu, se pare ca i s-a facut vreunuia rau, ca a venit ambulanta (am vedere direct la locul faptei). initial erau toti cei 5 baieti pe picioarele lor. intre timp, cred ca si-au anuntat parintii. si nu i-au incurajat deloc.

cred ca m-a iertat Dumnezeu. daca eram cu trei secunde mai intarziata, le ceremoniam legamantul metalic. lui Polo si Octaviei, bineinteles.

post de post

se apropie postul Craciunului. moment prielnic sa fii “mai bun”. trebuie sa-i ajuti pe ceilalti, doar asa, in spiritul sarbatorilor. trebuie sa te spovedesti si impartasesti. trebuie sa mananci vegetale pana inmuguresti. trebuie sa faci curatenie generala. da. inclusiv sa stergi praful de pe dulap. trebuie sa tai porcul si sa-i umpli matele. trebuie sa cumperi cadourile de toti mosii decembristi. trebuie sa nu injuri. alea din trafic se pun. chiar si alea nerostite. trebuie sa te impaci cu toti dusmanii. daca ei nu vor, iarta-i. important e sa fii tu “mai bun”.

orice implica reguli, devine o corvoada. biserica ortodoxa a muncit mult si, se pare ca, i-a iesit sa transforme o sarbatoare tihnita, intr-o lupta pe doua fronturi: al credintei (“fii mai bun”) si al avutiei (“masa indestulata”). recunosc ca biserica exceleaza si la capitolul marketing. comerciantii stiu de ce.

de pe la inceputul lui decembrie, stocurile de produse de curatenie se vand ca painea calda (de post). in diminetile racoroase de iarna le poti admira pe gospodine cocotate pe ferestre, cu carpe, Clin-uri si ziare (e buna si presa la ceva). aspiratoarele zbarnaie la maxim, gata sa absoarba praful si kilowatii cat ai zice “post”. ca la un semn, toate geamurile se dezbraca de perdele si draperii, care urmeaza sa fie purificate in apa si detergent. privelistea din interior este graitoare. covoare facute sul, o gasca de bibelouri pe un colt de mobila, vitrine desigilate, plapumi scoase de prin ascunzisuri. dezmatul coborat din ceruri. sau din sifoniere?!

si daca tot n-ai voie pastrama de porc sau telemea de oaie, atunci baga in cos soia. multa soia. stii desenele alea animate cand turnai niste praf si se tranforma intr-un platou de friptura cu garnitura? soia este praful magic din desenele animate. e carne, e branza, e lapte, e “e”. de fapt, e mai multe “e”-uri.

dupa toate astea, mai trebuie sa mergi si la popa. sa-i spui ce-ai mai facut. si el sa-ti spuna ca te-a iertat Dumnezeu. apoi sa ingurgitezi niste bucatele de paine si sa sorbi cateva picaturi de vin rosu. nu-i asa ca te simti mai bine? nu.

ultima data am fost in clasa a opta la spovedit. cu clasa. ne-a incolonat cate doi si ne-a calauzit pana la biserica. turma Domnului. era o catedrala in constructie. si acum e la fel. la subsol se tineau slujbele. arata ca o galerie de arta moderna. doar ca avea tablouri cu Iisus. si alti sfinti. la sfarsitul slujbei, ne-au asezat la coada. la spovedit. era un popa gras. cam pleonastica exprimarea. m-am bagat sub patrafirul popii si am raspuns afirmativ la toate intrebarile lui. vocea lui parea tot mai indignata pe masura ce-mi punea alte si alte intrebari. cred ca aveam prea multe pacate. mi-a spus la final ca m-a iertat Dumnezeu. sunt curioasa daca m-a mai iertat si de atunci.

ceva mai recent, intamplarea a facut sa fiu acasa cand a venit popa sa sfinteasca peretii si obiectele casnice. manat de o curiozitate bizara, popa m-a intrebat de viata mea sentimentala. i-am raspuns formal ca “stau bine”. m-a sfatuit sa nu ma marit curand, ca sunt tanara. sa fiu azi cu unul, maine cu altul. ok. cica sa faci ce zice popa, nu ce face el. el asta mi-a zis. asta sa fac? ok. si ma iarta Dumnezeu?!!? din pacate, asta n-o pot afla decat sub patrafirul popii. adica niciodata.

duminica de noiembrie

cu dimineata somnoroasa. cu miscari lente, adormite. cu raze reci si cer brazdat de avioane. cu roti inerte si semafoare amortite. cu pasi pierduti pe trotuare tomnatice. cu adieri de vant. cu fosnet de aripi. cu miros de mar copt. si scortisoara. si miere. si migdale. cu picaturi de apa, imbibate in uleiuri aromatice. cu parfum de cafea nemteasca. cu asternuturi moi. cu lumanari albe, stinse. cu praf de farduri fine zacand pe comoda. cu file lucioase, intoarse la colturi. cu sunet de taste dospite sub degete reci. cu intuneric timpuriu. cu rosu. si gri. cu dor.

fara tine.

inspiratie de transpiratie

ieri o wannabe doamna sfatuia oamenii sa spuna verde-n fata cand ii deranjeaza ceva. pentru a inspira incredere, a dat un exemplu din viata personala. intr-o dimineata, proaspat ajunsa la job, constata ca femeia de serviciu putea a transpiratie. ii spune sa puna mana pe sapun si sa dea drumul la apa. femeia de serviciu isi da demisia.

incerc acum sa vizualizez asta in alte situatii posibile. de exemplu in troleu. “domnule, iar ati uitat de sapun si apa?” sau “doamna, nu e pacat de bluza aceasta de catifea rosie ca se imbiba cu transpiratie?” sau “nenea, vedeti ca va mor paduchii din cauza mirosului!” sau “don`soara, inainte de Impulse, da cu putin Duru si apa de la robinet, fac minuni!”, etc. crezi ca s-ar da toti jos la urmatoarea statie? nu, nu fi optimist. la urmatoarea statie ai cobori tu (din proprie initiativa sau impins de ei) si ti-ai promite si jura pe biblie ca n-ai sa mai dai glas gandurilor tale.

un alt exemplu ar putea fi la supermarket. te afli la raionul de branzeturi si simti un miros intepator. in secunda urmatoare, iti fulgera prin minte “oare s-a stricat camembertul?” de fapt, pe langa tine trece o stimabila gospodina. in timp ce studiaza telemeaua de oaie, ii spui “la vreo 10 m de aici, este raionul de cosmetice. pe cateva rafturi gasiti o larga paleta de sapunuri, iar putin mai incolo, o alta de deodorante. nu vreti sa mergeti intai acolo, sa achizionati cateva baxuri, sa le achitati, sa mergeti acasa, sa le folositi, iar apoi sa va intoarceti sa va luati telemeaua?” nu. a spus sa ne adresam direct. “femeie, intai te speli si apoi mananci. si daca vrei telemea, rade-te la subrat.” stiu. sunt gretoasa. care ar putea fi rezultatul?

1. incepe circul. ea in rol de imblanzitor de lei, tu pe post de mancator de flacari;
2. nu intelege. ai fost prea subtil.

la ghiseul pentru plata facturii. oricarei facturi. coada mare. spatiu stramt. in fata ta, un batranel sleit si slinos. spatiul intim de 1,5 m nu poate fi respectat nici daca te duci de partea cealalata a ghiseului. ii respiri in ceafa si inspiri toxine. ii spui “daca stiati ca veniti azi sa va platiti curentul, nu v-ati gandit sa incercati apa? sa vedeti daca mai curge. poate n-ati platit factura la ApaNova.” gresit. “mirositi de parca ati facut baie ultima data la 40 de ani.” prea subtil. “ma lasati in fata, va rog? pentru ca urmeaza sa vomit din cauza putorii dvs.”

piata la superlativ

hypermarket-urile sunt un deliciu. cand ai timp sa le savurezi. cand musafirii nu sunt pe drum sau cand nu ti s-au terminat toate proviziile.

imi plac cosurile mici, pe care le pun pe suportul cu rotile si o iau la goana. manevrarea caruciorului in hypermarket este asemenea condusului in trafic. e mereu aglomerat, toti vin din toate partile, se opresc brusc in fata ta si din cand in cand iti traverseaza pantoful.

se aplica deci aceleasi reguli ca si in trafic:

• un carucior mic ca sa te poti strecura printre 2 carucioare paralele, in timp ce din stanga vine alt carucior care vrea sa traverseze spre dreapta, iar in fata sunt 3-4 carucioare abandonate;
• dexteritatea sa fie punctul tau forte; ciocnirile trebuie facute cu multa dexteritate si maiestrie;
• arsenalul de injuraturi mereu updatat; e posibil sa te plictisesti la un moment dat sa folosesti aceleasi si aceleasi “baga-ti-as..”, “du-te-n..”, “sa-mi sugi..”, etc;
• pantofi fara toc; 50% dintre ciocniri au loc in urma instabilitatii pe prajine, pierderii controlului asupra caruciorului si imprastierii gentutei XXL; din fericire caruciorul contine doar o lamaie light si un Durex cu striatii;
• ambalajele se arunca in dreapta sau in stanga caruciorului; dupa ce ai savurat o punga de chips-uri cu ceapa si smantana, ii poti face lejer vant pe raftul cu spaghete. daca ai ajuns acolo. daca nu, la orice raft care se afla in stanga sau in dreapta ta.
• stationarile se fac oriunde, oricand si oricum; daca au retinut prima regula, ceilalti se vor descurca sa te ocoleasca, nu-ti fa griji.
• de obicei, carucioarele sunt manevrate de barbati; ele au sarcina de a le incarca. supraincarca. de a mai aduce un cos;
• timp nedefinit; niciodata nu se stie cat vei sta la coada la casa; in general, dublu sau triplu timpului pe care l-ai petrecut printre rafturi.

exista si riscuri in hypermarket. sa suferi un atac de cord, de exemplu. eu am scapat. azi, miscandu-ma alene, fara directie, observ ca in stanga, langa raft, o femeie adevarata (45-50 ani, cu batic pe cap, maini muncite si riduri adanci de expresie) statea in clocot cu un brat de prajiturele Magura. din dreapta m-a depasit un barbat simplu (50-55 ani, micut de inaltime, slab, cu parul slinos) cu un cos in mana pe jumatate plin si nici nu apuc bine sa-mi iau privirea de la el, ca ma trezesc cum prin fata mea zboara prajiturelele Magura si aterizeaza fix in cos. aici se observa antrenamentul si ambitia. barbatul s-a clatinat putin, apoi si-a revenit rapid si le-a aranjat in cos, in timp ce femeia ii facea niste trimiteri biblice printre buze. n-am prins nici o Magura.

Hussein..Barack..Obama..President!

nu ma intereseaza politica. nici nationala, nici internationala. nici catusi de putin. dar azi dimineata, cu ochii inca lipiti, am deschis televizorul si am zambit cand am aflat ca Obama a iesit presedinte. nu ma pricep la politica, nu am ascultat programele lor de campanie, nu sunt de dreapta sau de stanga, doar am o vaga intuitie ca vom iesi din criza economica. deh, mentalitate de roman. rate la banca, tranzactii imobiliare, bani la pusculita, maruntisuri.

iar in varianta mai superficiala, de la inceput am preferat ceva mai exotic pentru Casa Alba. fie pe Hillary Clinton, sa se acomodeze in Sala Ovala si sa-l faca pe Bill Prima Doamna a Americii, fie pe Obama, ca sa le mai taie elanul americanilor. Bronx will be the new Manhattan!  \:d/

Caile Fermecate Rrome

calatoriile cu trenul te pun intotdeauna in situatii in care, altfel, nu ai fi ajuns nici platit.

6:30. dimineata. gara de nord. rapidul de Praga se pune in miscare. compartiment de 8 locuri. inuman. ma asez. nu pe scaunul meu, ci pe cel din fata, ca era mai liber. pun castile in urechi si-mi fac curaj sa trag cu ochiul catre vecini. un nene neinteresant, cam murdar si cu hainele rupte, motaie in fata mea. langa el, o tipa, cam la vreo 24 de ani, aurita din urechi si pana in degete, proaspat repatriata. fusese in Spania sa se marite cu unu, dar cand a ajuns acolo, fat frumos ii propusese drept alternativa putina practica orala, anala si bineinteles, normala, pe la spaniolii cu dare. s-a indignat, l-a parat la politie si s-a urcat in primul avion.

langa geam, pe ambele parti, 2 arabi. perfect. urasc arabii. probabil voi explica alta data motivul. ok. i-am vazut, acum pot dormi. volumul la maxim la mp3 si somn usor. dupa o vreme deschid ochii si-l vad pe unul dintre arabi la usa (eu stateam langa usa), holbandu-se la mine si bolborosind ceva. scot o casca din ureche si-l rog sa repete. “wanna coffee?” hmm. dormeam. tu ce crezi? “no, thanks!” nenea cel neinteresant disparuse.

m-am culcat la loc. vreo 15 min. am deschis ochii. venise tipa de la bar cu o tava. 4 cafele. ok. e arab. adorm.

gara Brasov. ma trezesc in agitatie. intra o tipa, taraind o fetita. ma mut pe scaunul meu. tipa emana un puternic miros de transpiratie. fetita era superba. tiganca (era tiganca.si mirosea a transpiratie.perfect) se incurcase cu unul acum vreo 6 ani, ala isi parasise nevasta cu care avea un baiat, ii facu un copil (fetita superba), se prostituase putin in Italia ca sa aiba toti trei din ce sa traiasca si acum vroia sa fuga de la el. imi suna acum in cap piesa lui Margineanu “tu ai fost curva, eu am fost peste, imparteam banii frateste”. dragut.

pe hol el. tiganu. mic de statura, chel si plin de cicatrici. se urcase sa o convinga pe ea sa nu plece. trenul o ia din loc. el ramane in tren. intra in compartiment. se aseaza langa mine. sa recapitulam: un tigan care avea fete la produs, o tipa care a vrut sa se marite cu unu si era sa ajunga la produs, 2 arabi, o tiganca prostituata si imputita si o fetita (avea vreo 4 ani) care asculta manele la telefonul ei. lovely.

dupa 2 ore mi s-a descarcat mp3 player-ul. oricum ii auzeam. doar ca dupa i-am auzit cu ceva mai multa acuratete. trai-t-ar familia cfr-ule, oare cu ce-am gresit?!

compania a fost pana la capatul calatoriei mele. toti trebuiau sa coboare la statiile urmatoare.

ce regret:

• ca n-am baut cafeaua luata de arab. aia cumparata de la mc a fost insuficienta pentru experienta traita.
• ca am dezamagit fetita. se dadea cu o oja sclipicioasa de la maica-sa si m-a intrebat daca vreau si eu. i-am aratat ca sunt data deja. mi-a spus ca e naspa oja mea. eram data cu nude.
• ca n-am avut bani de avion.